Hanul lui Simion
   Despre noi      Imagini Imprejurimi
Transfagarasan,
                                                                               
 
 
 
                     
 
 
 
       
 
 
 
 
 
 
                                                        


















venenatis| venenatis


Cetatea Poienari,
                                                            

            Pe cursul superior al râului Arges, lângă actualul sat Căpăţâneni în secolele XIII şi XV a fost ridicată un avanpost şi mai târziu o cetate învăluită în legende: Poienari, menţionată pentru prima dată în 1453. Fortificaţia alungită, cu ziduri groase de 2-3 metri şi 5 turnuri de apărare a avut parte de un singur asediu cel al turcilor din vara lui 1462. Porţiunea nordică a zidului s-a prăbusit în cutremurul din 1915. Construcţia a fost ridicată direct pe stâncă.

              Turnurile erau acoperite cu şindrilă, interioarele sunt pardosite cu cărămizi dreptunghiulare. Se pare că la primul nivel a existat şi un cămin. Din motive de securitate uşa de acces în turn era la primul nivel accesul facându-se prin intermediul unei scări mobile. Se presupune că cetatea retrasă, depărtată de drumurile comerciale ar fi fost de refugiu, loc de întemniţare a duşmanilor sau de adăpostire a vistieriei ţării.

              Cert este că a fost propietatea familiei Vlad Dracul. Legenda spune că Vlad Ţepeş ajungând la cârma ţării în anul 1459 a arestat toate familiile de boieri care au participat la asasinatul tatălui - pe unii dintre ei i-a tras în ţeapă, iar pe alţii i-a obligat să meargă pe jos din capitala de atunci, Târgovişte până la Poienari, şi să construiască o fortăreaţă pe ruinele vechiului avanpost. O altă legendă leagă zidirea cetăţii de legendarul domn Negru Voda, căruia ii sunt atribuite şi cele două semne din apropierea vârfului de stâncă - urme lăsate parcă de nişte încălţări uriaşe. În prezent cetatea se află în curs de restaurare. Un lucru este sigur după urcarea a 1480 de trepte, vă veţi convinge că peisajul a meritat tot efortul.


Barajul si Lacul Vidraru, 

       Lacul de acumulare Vidraru   

 a luat fiinta in luna martie 1966 si este amplasat pe raul Arges pe un sector de 28 km lungime. Situat intre muntii Fruntii si Ghitu, lacul aduna apele raurilor Capra, Buda si ale catorva afluenti directi (Raul Doamnei, Cernatul si Valsanul, Topologul, Valea lui Stan si Limpedea), cu un debit total de cca 5,5 mł /s. Suprafata totala a lacului este de 393 ha, lungimea de 10,3 km, iar latimea maxima de 2,2 km in zona Valea Lupului - Calugarita. Adancimea maxima a apei este de 155 m langa barajul inalt de 166 m, iar volumul apei este de 465 milioane mł. Nivelul normal de retentie este de 830,00 metri deasupra marii (mdM). 

               Constructia barajului a durat cinci ani si jumatate. S-au forat 42 km de galerii subterane, s-au excavat 1.768.000 mł de roca, din care aproximativ 1 milion mł in subteran, s-au turnat 930.000 mł de beton, din care 400.000 mł in subteran si s-au montat 6.300 tone de echipamente electromecanice
                Barajul Vidraru a fost, la momentul inaugurarii, al cincilea in Europa si al noualea in lume intre constructiile similare. Este un baraj din beton cu dubla curbura realizat din 22 de ploturi verticale, avand inaltimea de 166,60 metri si o lungime la coronament de 307 metri, fiind traversat de noua galerii orizontale interioare. Constructia se sprijina pe versantii muntilor Pleasa si Vidraru, iar turbinele si generatoarele electrice ale hidrocentralei asigura o productie de energie, intr-un an hidrologic mediu, de 400 GWh/an.